Știm cu toții mesajul acela, NU călcați pe iarbă!, nu-i așa? Pentru că iarba are nevoie să crească fără presiunea pașilor.

Dar oare de câte ori am călcat pe suflete prin cuvintele noastre, nesumarea responsabilității, prin discrepanța dintre vorbe și fapte? De câte ori colegii noștri, subalternii noștri, partenerii noștri au avut de suferit dintr-o comunicare defectuoasă?

Câte conflicte am iscat călcând pe sufletele celor din jur? Este cineva care poate să spună că a nu a rănit alte persoane? Este cineva care nu a fost rănit de ceilalți?

A călca pe suflete a devenit în agitația curentă o practică de care nici măcar nu suntem conștienți, pe de altă parte avem grijă să nu distrugem iarba din parcuri (și este foarte bine să este așa). Cum de a devenit mai ușor să protejăm iarba decât să îi protejăm pe cei dragi?

Indiferent de timpul de relație personală sau profesională, pentru a evita să ne facem rău unii celorlalți este nevoie să învățăm empatia, ascultarea activă și să învățăm să cerem ce avem nevoie de la ceilalți.

Iată câteva situații reale, cu care mulți dintre noi ne-am confruntat:

În mediul profesional:

• Feedback ambiguu sau lipsa lui completă.
  Un angajat a lucrat luni întregi la un proiect, fără să știe dacă e pe drumul cel bun. La final, a aflat că nu corespunde așteptărilor. Concluzia? A pierdut încrederea în echipă și și-a căutat alt job.
• Comunicare pasiv-agresivă între colegi.
  “Fac eu, ca de obicei…” spus pe un ton tăios, în loc de o discuție sinceră despre distribuția sarcinilor. Rezultatul? Frustrare mocnită și o echipă care nu mai colaborează, ci doar coexistă.
• Lipsa ascultării active de la lideri.
  Un manager întreabă “Totul clar?”, dar nu lasă loc de întrebări sau nu observă limbajul nonverbal al echipei. E ca și cum ai cere păreri, dar ai fi deja cu mâna pe clanța ușii.

În viața personală:

• Mesaje contradictorii într-un cuplu.
  “Nu am nimic” spus pe un ton rece e, de fapt, începutul unei crize nerezolvate. Lipsa exprimării nevoilor duce la deconectare și resentimente.
• Comunicare de tip „totul e despre mine”.
  Prietenii care răspund cu “Și eu am pățit așa!” fără să asculte cu adevărat, ajung să minimalizeze trăirile celorlalți. Relația devine dezechilibrată și, în timp, dispare.
• Mesaje pasiv-agresive în familie.
  Părinți care spun: “După tot ce am făcut pentru tine…” în loc să-și exprime nevoia de recunoștință. Rezultatul? Copii adulți care poartă vina în locul conectării.

Important este să înțelegem că limbajul verbal și cel non-verbal, pot vindeca sau rani. Cuvinele și faptele noatre pot fi otravă sau balsam. Tu ce alegi în mod conștient?

Dacă simți că uneori spui „ce trebuie” dar nu „cum trebuie” sau dacă ai simțit că un cuvânt spus prost a rupt o punte, e timpul să înveți să comunici cu adevărat.

Atunci când călcăm pe suflete, chiar dacă nu vrem, se distruge încrederea și aceasta este greu, chiar imposibil, de reconstruit.

Despre cum poți face din comunicare un balsam, prin exerciții practice și interactive învățăm la atelierele de #comunicarecurezultate, realizate în parteneriatul meu cu Filip Ristovski.

Folosim tehnici de actorie în context de business, în ateliere vii, în care deschidem vorbim cu suflet, traineri și participanți.

Ai nevoie de mai multe detalii despre cum pot fi aceste ateliere utile pentru tine și echipa ta? Scrie-ne un mesaj și hai să stabilim o întâlnire.

O comunicare cu empatie și astăzi!