La începutul lunii am călătorit la Marsilia, o binemeritată vacanță care a venit pentru mine cu multe momente de reflecție și conștientizări profunde.

A fost vacanța pe care am planificat-o cel mai puțin, din toată experiența mea de călătorii de până acum. Am luptat cu mine să o las să fie așa, de câte ori îmi venea vreo idee de planificare, zâmbeam și o lăsam să moară.

S-a dovedit a fi o vacanță spontană (cel puțin pentru mine) și inedită din mai multe puncte de vedere și cu un fel de aventuri, care însă nu m-au afectat nici fizic și nici măcar emoțional.

Note to myself: dacă lași lucrurile să curgă natural, poate să fie chiar foarte bine!

Printre obiectivele turistice din respectiva regiune se află Chateau D’if, celebră fostă închisoare. Acum acel loc nu mai este închisoare, iar tu, cel care citești aceste rânduri, ești un om liber. Ca și mine de altfel, cea care le scrie.

Doar că m-a lovit întrebarea, fiind pe vaporul cu care am trecut pe lângă castel (din păcate nu era sezonul când putea fi vizitat)…

Cum arată închisoarea vremurilor noastre?

Oare cât de mult și în ce fel suntem prizonieri ai timpului nostru?

În ce măsură suntem încarcerați într-o rutină a timpului, nefericiți fără nici măcar să ne dăm seama?

Cât de mult suntem pe pilot automat (chiar și în concediu, de altfel), cât de mult tragem de noi pentru a face relații și afaceri să funcționeze? Care este limita dintre a persevera și a trece mai departe?

Care este prețul pe care îl plătim pentru toate activitățile în care ne implicăm?

Care ar fi beneficiile dacă am alege alte activități în locul acestora?

Câți dintre noi sunt cu adevărat liberi, fără ca acest lucru să însemne iresponsabili și imaturi, neimplicați și nepăsători față de ceilalți?

Cât de mult și cât de des amânăm să ne trăim viața cu speranța că se va mai termina și acest proiect/etapă/eveniment/etc. și vom putea să respirăm în adevăratul sens al cuvântului?

Relația cu timpul nostru, ca de altfel toate relațiile pe care le vrem reușite în viața noastră, înseamnă work in progress, indiferent cât de mult sau de puțin cunoști despre acest subiect, indiferent cât mult reușești să aplici și din ce perspectivă o privești.

Astăzi este un articol scurt, scris de mine, pentru că este rândul tău să îl completezi cu răspunsurile proprii la întrebările de mai sus. 

Ce îți recomand este să integrezi principiile de managementul timpului pe care le aplici deja și în viața personală. Aceasta funcționează exact după aceleași reguli ca și cea profesională.

Pentru mine cursul de managementul timpului pe care îl susțin îmbină per se cele două aspecte și m-am gândit că ar fi bine să afli și tu. De fapt nu m-am gândit să îți spun acest lucru până nu am primit recent, de la un cursant, acest feedback, că i-a plăcut că am vorbit despre ambele aspecte, lucru la care spunea el, nu s-ar fi gândit că se aplică într-un astfel de curs.

Dacă pentru el a reprezentat un beneficiu, poate că ți se potrivește și ție.

Și dacă nu ți-ai ajuns întrebările de până acum, ultima mea întrebare pentru tine, de astăzi este:Este viața ta o închisoare cu nume de castel?